În perioada 26-27 iunie, beneficiarii Centrului de zi “Alois Scrosoppi” Iaşi, însoţiţi de echipa multidisciplinară şi de voluntari au vizitat frumoasele atracţii ale Bucovinei.
Aventura noastră a început în data de 26 iunie, la 8 dimineaţa, când cu entuziasm ne-am îmbarcat într-un autocar şi am pornit spre destinaţia noasrtră. Prima oprire a fost la Palatul lui Alexandru Ioan Cuza din Ruginoasa, unde cei mici au putut vizita această bijuterie arhitecturală şi au observat obiecte de vestimentaţie şi de decor pe care astăzi nu le mai găsim în casele noastre. După ce aerul Ruginoasei ne-a revigorat, am continuat călătoria având ca următor punct Sanctuarul Cacica.
Copiii au rămas impresionaţi de frumuseţile acestei zone, plină de verdeaţă, de natură şi atât de liniştită, parcă îndemnânde-ne la a fi atenţi la tot ce se petrece în jurul nostru. Icoana Maicii Domnului ne aştepta şi ea, atrăgând toate privirile încă de la intrarea în Biserică. După ce am ascultat cuminţi povestea construirii Sanctuarului, am ridicat o rugăciune de mulţumire pentru toate darurile cu care am fost înzestraţi în acea zi şi nu numai. Bineînţeles că după atâţia kilometri parcurşi aveam nevoie să ne alimentăm deoarece energie noastră era în scădere aşa că am organizat un picnic în care am socializat şi ne-am împărtăşit gândurile şi sentimentele.
Ziua nu era încă pe terminate, aşa că următoarea opriere a fost Ceramica Neagră, un atelier unde am putut vedea cum se lucrează cu lutul şi ce lucruri minunate pot ieşi din mâinile noastre dacă ne lăsăm liberă imaginaţia. Fiind în drumul nostru, nu am putut să ratăm nici Muzeul Oului, unde am avut parte de primire călduroasă şi un tur complet care ne-a dezvăluit mii de ouă pictate prin mii de tehnici.
Seara s-a revărsat asupra Bucovinei şi după atât de multe experienţe am ajuns şi la pensiunea din localitatea Pleşa ce ne-a fost casă pentru o noapte. Cazarea noastră a beneficiat de o bucătătie spaţioasă ce ne-a facilitat pregătirea unei cine calde dar şi o curte mare ce ne-a permis să dansăm şi să ne jucăm. Bineînţeles că nu a lipsit nici clasica bătălie cu perne care ne-a amuzat şi care a încheiat în mod oficial ziua.
În data de 27 iunie, echipa centrului şi voluntarii s-au trezit devreme şi le-au pregătit copiilor un mic-dejun îmbelşugat pentru că ne aştepta o zi plină. Zâmbetele de pe chipurile celor mici la vederea meselor pline ne-a încălzit inimile şi ne-a încărcat bateriile pentru a porni în prima drumeţie din acea zi. Am vizitat pădurile ce înconjoară localitatea unde am fost cazaţi, am văzut şopârle, diverse păsări viu colorate şi cu voci vesele, am văzut diverşi arbori pe care în oraş nu-i întâlnim, fructele de pădure şi multe lucruri ce au stârnit curiozitatea fiecăruia dintre noi. Dornici să vedem ce ne mai aşteaptă şi în acea zi, ne-am luat rămas-bun de la gazda pensiunii cu o mare îmbrăţişare de grup şi am pornit spre complexul Ariniş unde am luat un prânz pe placul oricărei persoane, cu o pizza delicioasă şi am explorat labirintul din jurul parcului dar şi casa piticilor care ne-a dus pe toţi într-o lume a poveştilor. Aşa cum ne aşteptam nu putea lipsi şi puţină joacă, complexul fiind dotat cu multiple spaţii de distracţii, unde fiecare a putut să-şi consume energia după bunul plac.
După atât de multe locuri văzute, e normal să avem nevoie şi de puţină odihnă aşa că ne-am îmbarcat în autocar şi am pornit uşor spre casă. Am dorit să-i mulţumim luzi Dumnezeu pentru frumoasa experienţă de care am avut parte iar în drumul nostru spre casă am oprit la Mănăstirea Sf. Mina, unde am fost primiţi cu braţele deschise. Fiecare persoană a primit câte o iconiţă pe care să o poarte acasă, însă cele mai intense trăiri le-am avut când am auzit atât clopotele, cât şi toaca mănăstirii, care au intensificat în noi sentimentele de recunoştinţă.
În Iaşi ne-au aşteptat părinţii care erau emoţionaţi şi nerăbdători să-şi îmbrăţişeze proprii copii. Atât la dus, cât şi la întors, beneficiarii au radiat de bucurie, au cântat melodii, au dansat, am spus glume, ghicitori şi au dat dovadă de înţelegere şi respect atât faţă de ceilalţi colegi, cât şi faţă de adulţi ceea ce ne-a făcut mândri de un asemenea colectiv. Excursia noastră s-a încheiat cu lacrimi de bucurie, cu aplauze şi cu o dorinţă aprinsă ca experienţa să fie repetată.
La final, dorim să aducem un gând de mulţumire tuturor persoanelor care au făcut posibilă această experienţă, în special sponsorilor noştri pentru generoziotatea lor, voluntarilor care au dat dovadă de empatie şi implicare dar şi tutror persoanelor care ne-au purtat în rugăciunile lor.
Realizat de asistent social Timofte Lavinia
