Aceasta a fost tema campusului care s-a desfășurat în perioada 6-12 august 2018 la biserica din Cireșoaia. Chiar dacă a devenit o activitate care se desfășoară în fiecare vară (de mai mult 10 ani) atât copiii, animatorii, dar și surorile și preoții, și întreaga comunitate din Cireșoaia, au așteptat cu nerăbdare zilele de campus de anul acesta.
Bucuria de a fi împreună, de a lega prietenii prin diferite jocuri și momente formative, a adunat zilnic un grup frumos de aproximativ 180 de copii și animatori. În mod tradițional, fiecare zi de campus a început dimineața cu dansuri pentru înviorarea și animarea copiilor, imnul, după care toți erau invitați în biserică pentru un scurt moment de rugăciune. La ieșirea din biserică, în drum spre cămin, unde era interpretat un fragment din povestea Pollyannei, fiecare primea cu bucurie câte un corn proaspăt.
După piesa de teatru, copiii se împărțeau pe clase pentru momentele formative, în care împreună cu animatorii lor, căutau să descrie valorile și calitățile pe care le-au descoperit la Pollyanna și la celelalte personaje din scenetă și cum să le pună în practică, chiar prin jocurile propuse. La ora 12.30 cu toții întrerupeau jocurile, se încolonau pentru a se spăla pe mâini și a primi o porție din deliciosul grătar pregătit la parohie de câteva doamne voluntare.
Siesta de după-amiază continua cu deferite jocuri, dansuri și voie bună, iar de la 14.30, copiii se îndreptau împreună cu animatorii lor spre locurile unde se desfășurau laboratoarele pe care și le-au ales: pictură, pirogravură, dans, chitară, brățări, mărgele, baloane, scooby-doo, origami, volei, tenis și fotbal. Toropeala de după aceste ateliere era alungată de jocurile tip concurs care încheiau după-amiaza.
Spre seară, toți se adunau în biserică pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile pe care le-au învățat sau le-au primit în acea zi, iar la plecarea spre casă primeau o binemeritată înghețată pentru a se răcori.
Zilele de campus au trecut foarte repede și datorită faptului că au fost bine pregătite cu mult timp înainte de surori, preoți și animatori, prin momentele de formare, dar și datorită aportului pe care l-a adus fiecare participant începând cu părintele paroh, surorile Providenței, animatorii din Italia, tinerii din Cireșoaia, binefăcătorii, voluntarii și într-un mod special copiii, prin bucuria lor. Tuturor le suntem recunoscători, Dumnezeu să primească și să răsplătească toate eforturile, ca și la anul să poată fi organizat un campus cel puțin la fel de frumos.
Pr Marius Adam