Marți? Da, da, zi de marți!
Adrenalină, zâmbete, aventură și… o ultimă excursie împreună, înainte ca o etapă frumoasă să se încheie.
De data aceasta, însă, excursia noastră a avut și un strop de emoție în plus. A fost ultima aventură petrecută împreună cu sora Mihaela, înainte de plecarea sa de la Centrul pentru Servicii Sociale Cireșoaia.
Și, dacă există cineva care știe să transforme o idee într-o zi de neuitat, aceea este sora Mihaela. Un bun organizator, atent la detalii, cu răbdare, energie și un talent aparte de a pune lucrurile în mișcare, a fost mereu omul care a știut să adune oamenii, să pregătească lucrurile și să se asigure că nimeni nu rămâne în urmă. Iar când la mijloc sunt copiii, implicarea ei a venit întotdeauna cu și mai mult suflet.
Așa că, încă o excursie în care să fim cu toții împreună a fost binevenită.
O zi cu munte, râsete, joacă, bunătăți și amintiri. Una pe care să o păstrăm fiecare într-un colțișor frumos al inimii.
Chiar dacă vacanța nu s-a terminat încă, pentru prinții și prințesele de la Centrul pentru Servicii Sociale Cireșoaia, de la cei mai prichindei până la cei mai mărișori, aceasta a fost ultima plimbare din această vară.
Se simte deja în aer un iz de toamnă, iar bunicuții și gospodarii se pregătesc să-și numere bobocii prin curți. Dar știți cine mai numără bobocii? Școlile, bineînțeles!
Înainte de primul clopoțel, însă, am făcut echipă mare: surorile, personalul educativ și voluntarii. Misiunea noastră? Să cucerim din nou potecile muntelui, să explorăm pădurea și să luăm la întrebări flora și fauna împrejurimilor.
O super „lecție” în natură, mult mai utilă decât orice manual. Pe vremuri, învățătorii ne dădeau celebra temă: „Cum am petrecut vacanța mare?” Nu știm dacă se mai poartă, dar copiii noștri chiar au ce scrie în compunere!
Totul a început dis-de-dimineață, la ora 8:00 fix, în stație, așteptând autobuzul spre centrul Slănicului.
Odată ajunși, a început adevărata acțiune.
Chiar în fața Jandarmeriei din Slănic-Moldova, am fost întâmpinați cu cele mai mari zâmbete de un echipaj de jandarmi tare simpatic. Aceștia s-au transformat în ghizii noștri pe traseul montan: ne-au însoțit la fiecare pas, ne-au explicat cum să „fentăm” pericolele de pe munte și câteva reguli de conduită. Totul a fost minunat.
La coborâre? Vai! Aventură nu alta. Am ajuns la bază cu încălțămintea puțin spus murdară, de parcă traversasem mlaștinile Amazonului. Domnii janandarmi, drăguți și grijulii că nu mai arătam curăței ca atunci când ne-am întâlnit, ne-au pus la dispozitie perii, bureți și apă să ne spălăm încălțămintea.
Cu toate acestea, toată lumea era pe modul „super-energie”, pentru că următoarea oprire a fost… parcul de joacă!
Râsete în hohote, viteză pe tobogane, zbor în leagăne și chiuieli, toată valea a răsunat de veselie.
Și, cum fericirea trece mereu și prin stomac, a urmat momentul mult așteptat. Ora mesei ne-a găsit la restaurantul „Taverna”, unde ne „pândea” o porție uriașă de crispy crocant și cartofi prăjiți.
Deliciu total!
Atât micuții, cât și mărișorii s-au năpustit asupra meniului într-o liniște deplină, semn că foamea era mare. Dar, imediat ce burticile s-au pus la cale, liniștea s-a evaporat instant și s-a transformat într-un amestec vesel de voci, glume și chicoteli de fericire.
A fost o zi absolut deosebită, plină de magie, aventură și distracție, fără urmă de celebrele „trei ceasuri rele” care circulă din bătrâni.
Iar la finalul aventurii, se știe, după atâta aer curat, alergat și urcat pe munte, surpriza zilei ne-a întâmpinat cu o înghețată la cornet, oferită de mămica unui mic aventurier care a mărit de curând gașca de la centru.
Rând pe rând, bateriile s-au descărcat complet. Au apărut primele semne dulci de oboseală și pe caldura asta parcă și pleoapele deveneau grele și cheful era pe ducă.
A fost frumos, iar undeva, printre toate aceste imagini, va rămâne și gândul că aceasta a fost ultima noastră excursie împreună cu sora Mihaela.
Poate că pentru copii a fost încă o zi de munte, joacă și crispy. Pentru noi, cei mari, a fost și un mic „rămas-bun” spus fără prea multe cuvinte.
Pentru că uneori, cele mai frumoase despărțiri se fac cu zâmbete, îmbrățișări, pași pe poteci de munte și amintiri frumoase.
Sora Mihaela, îți mulțumim pentru toate zilele în care ai pus lucrurile în ordine, pentru toate planurile transformate în aventuri, pentru răbdare, implicare și, mai ales, pentru toate momentele frumoase dăruite copiilor.
Cireșoaia va păstra cu drag amintirea pașilor tăi, iar copiii vor păstra, cu siguranță, câte o bucățică din fiecare aventură trăită împreună.
Și, chiar dacă vacanța nu s-a terminat astăzi, amintirile ei abia acum încep să fie povestite.
Ce zi plăcută de marți!
Cu prețuire, Ionica Bandrabur
Voluntar – Centru pentru servicii sociale, Cireșoaia
