A sosit și ziua mult așteptată de cei mari și de cei mici. Vineri, 24 iunie, 11 copii, beneficiari ai Centrului de zi, împreună cu 4 voluntari au pornit spre gara Nicolina, unde la ora 6:48 s-au îmbarcat în trenul care avea ca destinație orașul Vaslui. Toți copiii au fost încântați de această excursie, mai ales pentru faptul că mijlocul de transport ales a fost trenul. Frumos îmbrăcați, cu șepcuța pe cap și cu nelipsitul ghiozdănel toți s-au urcat în trenul personal. Când au ajung înăuntru au rămas puțin dezamăgiți deoarece înăuntru era cam aglomerat și copiii au trebuit să stea în picioare. Asta nu i-a împiedicat însă să stea cu privirea ațintită spre geam, să numere stațiile și să-i țină la curent pe voluntari în ce stație au ajuns.
Odată ajunși în Vaslui, copiii împreună cu voluntarii au făcut primul popas. În acest timp toți au mâncat micul dejun și au așteptat-o pe sora Ana, ghidul nostru. Odată ajunsă sora Ana, toți, cu mic cu mare și cu zâmbetul pe buze am pornit în marea explorare a orașului Vaslui. Primul obiectiv turistic vizitat a fost Curtea Domnească sau Biserica Domnească. Trebuie să menționăm faptul că, acea zi de vineri era una de sărbătoare. Sfîntul cinstit era Ioan Botezătorul. Am nimerit în timpul Sf. Liturghii, însă acest lucru nu ne-a împiedicat să intrăm și să vizităm curtea care încă mai păstrează vestigii vechi de sute de ani, chiar din timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Copiii au rămas încântați și au dorit să știe mai multe lucruri despre acest mare domnitor. Astfel ei au aflat că el a domnit cu mulți ani în urmă, că a locuit în acest oraș, pe atunci fiind un târg și că el a fost cel care a construit acea biserică în care se aflau.
Următorul popas sau obiectiv turistic vizitat a fost teatrul de vară. Acest teatru era amplasat într-un loc unde natura se simțea la ea acasă. Am reușit într-un final să intrăm și înăuntru. Interiorul arăta superb. Aveam impresia că ne aflăm într-un amfiteatru în aer liber. Supraveghetorul acestui teatru ne-a spus că în aici aveau loc toate serbările de sfîrșit an școlar. Tot aici am făcut mai multe poze de grup ca amintire.
Cu pași mărunți dar siguri, ne-am îndreptat spre Muzeul Județean ,,Ștefan cel Mare”, nu înainte de a mânca o înghețată. Muzeul Județean se afla în vecinătatea Consiliului Local, o clădire de mari dimensiuni. Intrarea în acest muzeu a fost liberă. Era deschis publicului doar parterul acestui edificiu. În acest loc erau expuse o multitudine de porturi populare din toate colțurile țării. Copiii au stat și au analizat cu ochișorii lor micuți fiecare port în parte, și-au dat cu părerea (care e mai frumos, mai colorat sau mai simplu). Nu au lipsit și preferințele fiecăruia. La final, copiii au spus că nu se așteptau să existe așa multe porturi populare la noi în țară.
Sora Ana, ghidul nostru, după ce am ieșit din muzeu ne-a oprit pe toți și ne-a invitat la ea acasă. Copiii au fost cei mai fericiți, mai ales pentru prăjiturile pe care le vor mânca, prăjituri promise de sora. Ajunși la locul cu pricina, am vizitat mai întâi Biserica Romano-Catolică ,,Sf. Petru și Paul”. Interiorul bisericii arăta minunat și totul parcă te îndemna la rugăciune. Lucru pe care l-am și făcut. Am spus împreună rugăciunea ,,Tatăl nostru” și am cântat cântecelul ,,Îngerul meu”. După acest moment sora Ana ne-a invitat într-o încăpere unde ne-a oferit prăjituri multe și delicioase și am discutat ,,câte-n lună și în stele”.
Ultimul popas, dar și cel mai dorit și așteptat de copii a fost locul de joacă din Parcul Copou. Aici, copiii s-au jucat timp de două ore neîntrerupte și au mâncat și cea de-a doua înghețată a zilei. Ștrengarii ar mai fi vrut să rămână în parc și să se joace dar cum știm foarte bine că trenul nu așteaptă pe nimeni, ne-am adunat toate lucrurile, ne-am umplut sticlele cu apă rece și am pornit-o înapoi spre gară, unde trenul avea să plece la ora 14:38.
Mulțumiri din suflet îi spunem sorei Ana pentru timpul petrecut alături de copiii Centrului de zi ,,Alois Scrosoppi” și pentru răbdarea și ospitalitatea de care a dat dovadă. Sperăm ca într-o bună zi și noi să-i fim călăuze bune prin Iași așa cum ne-a fost ea nouă prin Vaslui.
Această minunată zi va rămâne pentru noi toți una dintre cele mai frumoase experințe trăită împreună.
