A sosit iarna. Pământul s-a acoperit cu o mantie albă de zăpadă. Este un peisaj de vis. Devenind deja o tradiţie, cu mic cu mare am pornit voioşi, bucuroşi şi cu multă energie spre locul unde avea să ne fie spaţiu de joacă timp de două ore, derdeluşul şi minunata zăpadă.
O parte dintre noi a încălecat minunata şi sprintena sanie iar ceilalţi doritori s-au aventurat pe nailonul lunecos făcând întrecere pe toată valea. Valea parcursă a fost cam anevoioasă la urcat însă coborârea în viteză face să merite tot efortul. Având zăpadă din plin, copiii au realizat şi oameni de zăpadă, au făcut echipe între ei începând a se lupta şi distra cu bulgării lunecoşi de zăpadă.
Aşa cum bine o ştim cu toţii, o zi minunată petrecută împreună la derdeluş se încheie cu descărcarea bateriilor noastre, iar obrajii roşii, hainuţele ude şi puţin murdare de pe noi ne dau dorinţa şi satisfacţia de a ne mai întoarce iar şi iar în locul minunat unde copilăria nu are vârstă.
asistent social Marcelina Ianuş
