În seara aceleiași zile, prima a săptămânii,
deși ușile locului în care erau discipolii, de
frica iudeilor, erau încuiate, a venit Isus, a stat
în mijlocul lor și le -a zis:
„Pace vouă!”
In.20,19
Învierea Domnului să fie pentru noi toţi momentul prielnic, timpul oportun – kairos – pentru acea transformare, acea schimbare pe care şi apostolii au trăit-o la întâlnirea cu Isus Înviat.
Învierea i-a transformat pe apostolii care se ascundeau în casă de frica iudeilor (cfr In 20,19). Frica
stânge inima şi ne împiedică să mergem în întâmpinarea celorlalţi, să deschidem
larg braţele pentru a dărui pace, bucurie, speranţă!
Această situaţie de frică, de teroare, se schimbă în mod radical atunci când Isus intră în casă…cu uşile
închise. Salutul său: Pacea să fie cu voi (Gv 20,19b), un salut comun de altfel, capătă un semnificat nou,
pentru că operează această transformare interioară; este salutul pascal care depăşeşte şi învinge orice frică, orice închidere.
Fie ca această sfântă înviere să vindece inima fiecăruia dintre noi de orice frică…frică de nou, de divers, de
necunoscut; de orice închidere, de orice orgoliu sau luptă… şi să ne aducă Pace e Caritate, milostivire
încarnată în gesturi concrete de caritate.
Uniţi în rugăciune, vă salut cu afecţiune,
sr. Viviana
Sfintele sărbători de Paște 2016
